Are o formă aproximativ bitronconică, cu o mică gâtuitură care separă mânerul de tiparul sigilar. Mânerul este poliedric, cu 16 fațete, cu capătul teșit. Pe bază este gravată stema familiei Cantacuzino (ordinea cartierelor este inversată): un scut tăiat în fascie de 3, formând 3 registre, care la rândul lor sunt despicate în 3, formând nouă cartiere, cu scutul în abis. Dăm în continuare descrierea dispunerii cartierelor, în ordine heraldică: 1 și 9 Coroană comitală susținută de două mâini; 2. Înger ținând în dreapta o pasăre cu zbor deschis; 3. Leu născând din coroană, cu ramură în dreapta (aceasta este stema oferită Cantacuzinilor de către împăratul Imperiului Romano-German); 4. Stema Principatului Moldovei; 5. Scut despicat (leu rampant, conturnat, trei paluri); 6. Stema Principatului Valahiei; 7. Două coloane baronale; 8. Scut tăiat de un brâu de apă (trei paluri și larândul său tăiat: apă peste care răsar cinci stele, dispuse 3/2 și pescar în barcă). În abis, scut cu șase flori de crin, dispuse 3/3 (stema de pretenție a Cantacuzinilor, care susțineau că se trag din familia Valois). Scutul este încoronat de o coroană princiară și încunjurat de Ordinul Cavalerilor aurați ai Sfântului Gheorghe, de care atârnă însemnul ordinului reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe asuprind balaurul (Beizadeaua Radu sin Ștefan Cantacuzino Voievod a fost, pentru o scurtă perioadă, Mare Maestru al Ordinului). Scutul este așezat pe pieptul unei acvile bicefale Cantacuzine, cu zbor ascendent, care ține în dreapta globul cruciger, iar în stânga, spada. Totul sub baldachin căptușit cu hermină și prins în coroană princiară. Sub baldachin, semicircular, deviza familiei Cantacuzino: QUAE NOCENT DOCENT.
| 
