Atmosfera de inefabilă delicatețe și tandrețe ce învăluie întâlnirea dintre vânzătorul de lămâi și fetița mirosind fructul dăruit, lumina particulară ce "descoperă" rafinate suprațete de oranj și galben în penumbrele fundalului sobru, marea finețe a pensulației, ce operează subtile treceri de la o materialitate la alta, impun notabile repere ale familiei scenelor de gen intimiste olandeze, din perioada de mijloc a secolului al XVII-lea. Paternitatea lucrării nu este suficient conturată, opiniile exprimate până în prezent, lasând încă deschisă problema atribuirii ei. În primele cataloage ale pinacotecii Brukenthal (Ä.K., 1844, 1893, Csaki 1901 și 1909) apare înscrisă cu datele "anonim olandez". În 1901-1902, A. Brediuso consideră ca aparținând unui artist german, iar H. de Groot unui "olandez din jurul anului 1660" (cf. T. lonescu, 1956). L. van Puyvelde (corespondență Bruxelles 1957), B. Nicolson (corespondență Londra 1958) și B. Bednarik (1960) propun, cu rezerve, numele lui Michael Sweerts sau a unui pictor din cercul acestuia. Atribuirea este contestată de E. Brockhagen (corespondență Karlsruhe, 1958 și V. Lazarev (opinie verbală, Sibiu, 1958). Reperele menționate mai sus, la care se poate adăuga și compunerea fizionomico-gestuală a bărbatului, prezintă numeroase afinități cu cele întâlnite în pictura de gen intimistă a olandezului Jacob Ochtervelt (1635-1710), în cazul de față, cu deosebită referire la lucrarea "Propunere amoroasă" (Karlsruhe, Staatliche Kunsthalle).
| 
